Un poem

Diminutive

Să faci plimbări lungi prin Paris.
Să nu prinzi rădăcini niciunde.
Să afli că pe unii îi cheamă Racine.
Să stai cu picioarele într-un lighean cu apă caldă barocă.
In profesia de dascăl.
În marja unui bloc roșu congestionat de semafoare.
Cu iederă grea.
Cu iederă grea care trece pe casele de alături.
În singurul discurs care îți torăie în cap.
Dacă acest discurs ar fi torrent sigur cineva ar descărca filme
Cu tot cu scările la rai
(o sutană scursă din torrent)
Luați mâncați bucurați-vă, mie îmi rămâne spectrul cheii
Pe gaura ei să mă împușc cu un pistol de apă strepezită
Care, luând forma cheii, devine sâmbătă.

Iar voi urcând scările de ață
La noduri simțiți că depășiți buric după buric
Când lumea e bună și plină de oameni.

Darie Ducan

Advertisements

Blog at WordPress.com.

Up ↑