Allez de l’avant, la foi vous viendra.
d’Alembert

Am fost prinși cu pancarte în minus infinit,
cine sunt eu, Vedeșicredele? Cine ești tu, Vedeșicredele?
Ne-am băgat capul în această crăpătură de beton și am urlat de mentenanță.
Au trimis peste noi ocenografie hirsută, băi de mulțimi, și degeaba!
Suntem goldanii, goldanii de aer, plămâni presați, lingouri de plămâni,
crenvurști de puls și lumină, picamere de menstruație și finetti.

Cine sunt eu, Vedeșicredele? Cine ești tu, Vedeșicredele?
Ne întâlnim pur și simplu la orele diafane, la orele de fibră,
votând în diaspora, cu diaspora inimii noastre și astfel centralizând.
La cozi interminabile, la cozi de vehemență. Nu, Vedeșicredele, nu
mergem cu capra, suntem ea și restul stilurilor, suntem barocul plămânului urlând,
Contrațiganiada.

Mergem pe apă și suntem apa, coclită la suprafață ca o turlă plată. Nu cerem nimic,
suntem o coadă mare rânduită la aer. Stăm în propriul nostru plămân,
lungiți dinastic în așteptare în crenvurști, în cartof, lucrând în vis la schela posmagului.
Cine sunt eu, Vedeșicredele? Cine ești tu, Vedeșicredele? În orice caz nu politica de la                                                                                                                           ghișee,
nu partidele care și-au mixat obrajii sub piele.
Un defibrilator au dus și l-au uitat pe un câmp.
Pur și simplu au liniștit ciori, au mobilat apartamentul spectral, au redus ecoul câmpului și alea,
săracile, nu mai înnebuneau de viața lor bătrân trăncănită. Suntem un aliaj de cursă lungă,
Vedeșicredele, suntem goldanii. E pe sfârșite valiza cu crez. E pe sfârșite apa levantină.
Cine sunt eu, Vedeșicredele? Cine ești tu, Vedeșicredele?
Urc la cer pe scări
de psoriazis
care se făinează sub piciorul
meu ca tot ce trece
spre adeverire;
rămâne pacea din
greaca veche,
ψωρίαση.
Porumbeii de pe virtute
ca eczemă.
Asta sunt eu, Vedeșicredele, grăbirea să urce urcatul, contratimp fulminant
între fulg și plită. Te-ai gândit că în secunda doi această zăpadă sutime o vei inhala cu creierul?

Te-ai gândit că ea e poate cireș? În fiecare stradă în care am ieșit am fost între dermatoză și lupus. Au trimis în fața noastră creme, scufițe. Degeaba.
Suntem aici clari și deciși. Vedeșicredele nu e-un prospect. Vedeșicredele e chiar viața noastră.

Cine suntem noi? Instituția personală, molozul diacritic, adevărul coios.
Suntem singuri, Vedeșicredele. Dar și Dumnezeu e singur și de aceea nici nu mai spală ceașca pentru a doua cafea. Ele în suprapunere fac colportaj. Ele lasă să se strecoare printre ele șoarecele alb al dreptății, psoriazis.

I-a zis-o! Dar aș prefera, Vedeșicredele, varianta practică. Nici cu Che Guevara, nici cu
Immanuel Kant. Poate cu coșul alimentar. Poate cu aerul.

Cine ești tu, Vedeșicredele? Cine sunt eu, Vedeșicredele?
Trebuie să depunem la picioarele lor votul.
Un fel de medie aritmetică dintre filigranul banilor din Botswana și teatrul de umbre turcesc
suntem. Șoarecele alb e surfer pe un val de onoare:

marja supra marjă, la rândul ei călare pe marjă, să urci foarte sus,
mai sus ca toți ai tăi, mai sus ca ideea, psoriazisul scărpinându-se
de Dumnezeu în Dumnezeu, fuga către normalitate, marea fugă.

Tu ești ceva de neluat în minor.

Visez uneori peste iarna logistică a sociologilor
capete sparte direct de ploaie, crini pălmuiți de ștampila de vot. Pistilele lor
vagabondând în altă lume diafană, concretă.

Aici suntem, laolaltă cu oamenii și acarienii,
încățeliți și cu elemente de cor. Ce va ieși din această piramidă nazală
decât normalitatea însăși faraonul respirator?

Se cațără ciuperca, ajunge sus printre clăile de îngeri,
printre armatele albe unde șoarecele e doar chefir,
unde vocea lui nu se aude:

a fugit destul pe bila de deodorant ca de acum pur și simplu
fugind pe pământ să nu fie o arie de mentenanță.

Cine sunt eu, Vedeșicredele?, cine ești tu să cheltuim matematica
dinapoia ninsorii?
Cumva legatarii ei? Cumva interioarele mezanine? Cine e psoriazisul lui Petru, Vedeșicredele?
Nu uita că, atunci când ninge, o poate face numai în piață.

Triumful ideii de românism: o Nadie dând proba la două numărători paralele.

Darie DUCAN

Paris, 16 noiembrie 2014

Advertisements